Nici nu vad cum ar putea sa nu fie minunata o astfel de zi precum era aceea (nu-mi aduc aminte data) ... insa presupun ca era undeva prin preajma lunii mai... am ajuns cu totii acolo si cand am iesit din masina in care petrecusem o ora pe drum am simtit cum minunata natura imi inunda sufletul de fericire, o fericire datorata feeriei de vegetatie care se dezvolta minunat. totul era verde, copacii, iarba chiar si gazele, aerul curat si nepoluat specific mediului rural (si aici fiind vorba de unul chiar apropiat unei paduri) si m-am gandit... ce poate fi mai minunat in viata? ce ne-am face fara paduri, fara verdele de care avem atata nevoie?... oricum multi nu dau doi bani pe VERDE, nu-si dau deloc osteneala sa protejeze natura, dar de... asta e viata nu toti suntem perfecti, de fapt nimeni nu este, dupa parerea mea :P
of, ce dor mi-e de primavara si de Furnica!
RăspundețiȘtergeream uitat sa-ti spun...bine ai venit printre blogeri..
RăspundețiȘtergeremultumesc ! multumesc ! :D
RăspundețiȘtergereAi dreptate Alisa, nimeni nu mai da 2 bani pe ceea ce este frumos....pe natura ... nici atat.
RăspundețiȘtergereCat despre faptul ca nu suntem perfecti....cred ca ar fi fost prea monoton altfel. Ma insel?
sunt sigura ca ar fi monoton, dar sunt unii prea exagerat de imperfecti :P ... oricum asta e ... o viata avem si incercam si noi sa o traim cum putem :D pupici !!
RăspundețiȘtergereTocmai imperfectiunile sunt micile delicii care ne fac acceptati...asa ca avem nevoie de ele Alisa
RăspundețiȘtergere